Holt Romania
FUNDATIA DE CONSULTANTA SI SERVICII SOCIALE PENTRU COPII SI FAMILII
Povestea lunii martie 2008
Copilarie pe pat de spital
Nicolae este un baietel care pe 13.03.2008 a implinit sase anisori. El mai are doi frati cu care se joaca si alaturi de care impartaseste bucurii sau tristeti.
Din pacate de multe ori, Nicolae lipseste de langa fratiorii lui pentru ca este nevoit sa stea internat in spital, chiar cu lunile. El sufera de “Sindrom nevrotic la rinichi” si uneori se intampla sa se umfle foarte tare, ceea ce impune spitalizarea lui de lunga durata. Toate acestea se intampla de la varsta de un an si doua luni. De atunci a stat internat in repetate randuri, perioade lungi de timp, i se fac analize si este monitorizat medical.
Nicolae sta in spital singur: fara mama, fara tata, fara fratiorii lui si acele perioade sunt foarte grele pentru el deoarece pe langa suferinta fizica este nevoit sa indure si lipsa familiei. Pentru Nicolae este dificil si faptul ca trebuie sa respecte regimul alimentar impus de boala de care sufera. Ca orice copil doreste sa manace anumite alimente, interzise lui, iar atunci cand se intampla sa aiba acces la acestea, lucrurile scapa de sub control si copilul ajunge iar in spital.
Nicolae merge la gradinita, atunci cand nu se afla in spital. El este istet, ager la minte, interactioneaza usor cu educatoarea si cu colegii, retine usor ceea ce se preda la clasa. In general este un copil activ, iute, alearga pe afara, se joaca cu animalele din ograda, sta pe langa fratiori cand acestia isi fac temele, alerga iar la mama, intervine in diferite situatii si nu se da batut cu una cu doua cand isi doreste ceva.
Copilul provine dintr-o familie numeroasa, locuinta lor este modesta, dotarea saracacioasa dar, cea mai mare bogatie a familiei si totodata bucuria parintilor sunt cei trei baieti. Ce-i intristeaza si-i ingrijoreaza pe acestia cel mai mult este situatia medicala dificila in care se afla Nicolae.
Tatal copiilor este singurul care aduce un venit in casa insa, retributia acestuia inseamna salariul minim pe economie - ceea ce este foarte putin pentru o familie cu trei copii dintre care unul cu o suferinta ce impune cheltuieli mari.
Nicolae si familia lui beneficiaza din partea Holt Romania, pentru o perioada de timp, de servicii specifice precum: evaluare, consiliere, suport moral, informare/indrumare, identificare/conectare la serviciile comunitare, urmarire, includere in programul de sponsorizare, ajutor material constand in alimente.
Asistent Social – ALEXANDRU STELIANA
Povestea lunii martie 2008
Cand am sa fiu mare
Mi-am dorit sa fiu mare....
Aproape ca ma uitam in fiecare zi in oglinda, sa vad daca am mai crescut. Traiam visul oricarui copil mic, acela de a fi mare. Imi doream hainute de oameni mari, sa port cercei, papuci cu toc, sa ma tina de mana vre-un baietel si sa fac ce vreu eu. Am mai visat sa am copiii mei, o fetita, sa ma joc cu ea si sa o imbrac in roz. Mama imi spunea mereu “Cand ai sa fii mare ai sa faci ce vrei tu, acum faci ce zic eu!”.
Imi doream cu disperare sa fiu mare.
Acum ce sa zic...toate visele mele s-au spulberat. Sunt mare. Am 15 ani. Dar ma simt batarana. De ce nu mi-a spus nimeni ca lumea oamenilor mari e atat trista? Am crescut, hotarasc cum ma imbrac, ce papuci port, dar pacat ca nu am putut hotara pe ce drum sa merg in viata. Pentru ca, mama nu s-a tinut de cuvant. Nu m-a last sa decid eu asta. M-a vandut pe o sticla de votca unui tigan, care pretindea ca sunt sotia lui. M-a luat cu forta la el acasa, m-a fortat sa muncesc si sa ....nu mai fiu copil. Nu mi-am imaginat ca fetita pe care mi-o doream poate veni pe lume fara dragoste, ci doar cu un cutit la gat si cu multe amenintari. Nu mi-am imaginat deasemenea ca libertatea se castiga cu fuga si nici ca esti liber doar cand stai ascuns.
Oare imi doresc sa fiu mica iar.....nu cred.
Imi doresc sa merg la scoala sa ma preocupe cu ce ma imbrac maine, ce teme am de facut si la ce meserie mi-ar placea sa am.
Imi doresc sa am 15 ani.
Buliga Cristina este in atentia Organizatiei Holt, incepand cu luna martie a acestui an, la recomandarea asistetului social din cadrul scolii in care invata. Anul trecut ea a fost vanduta de catre mama ei, unui tigan, in schimbul unei sticle cu votca. A fost silita sa munceasca si sa intretina relatii sexuale. In luna februarie a acestui an ea a reusit sa fuga si s-a adresat directoarei de la scoala la care invata. Cu sprijinul acesteia, Cristina a obtinut un loc in camin in care sa stea si a fost reinscrisa la scoala. In acesta perioada, Cristina este supusa unor analize pentru a se verifica starea ei de sanatate. Ea primeste sprijin moral si material din paretea asistentului social al Organizatiei Holt pentru a pute depasi situatia de criza.
Asistent Social - GUZU Claudia
Povestea lunii martie 2008
“Printesa din castelul de folie”
Intr-una din zile friguroase de iarna am cunoscut-o pe Nicola. Intr-un sat frumos de munte, intr-un decor mirifc, se zaresc cateva casute care parca ar vrea sa-si ia zborul. Sunt de fapt niste corturi facute din folie in care, vrand –nevrand locuiesc cele 10 persoane care constituie familia Nicoletei.
Ei sunt numiti nomazi. Desi s-au nascut in acest sat de munte, au avut mai multe locatii. Nicoleta este cel mai tanar membru al familiei, are doar 2 anisori .Pentru ea acest sat este deja al doile loc in care traieste. Din ochisorii ei se vede dorinta de a se juca, de a i se oferii o jucarie si de a i se vorbi.
Am vazut multe familii nevoiase dar aceasta ma facut sa inteleg cu adevarat ce inseamna saracia, mizeria si durerea.
Lipsa unei locuinte, foamea, au facut ca viata acestei familii sa fie o lupta continua. Dintr-un sat in altul, dintr-un cort in altul ,si-au pierdut radacinile si identitatea. Noaptea pentru ei este un chin. Frigul si salbaticiunile sunt alti doi dusmani care le fac viata un cosmar. Frigul naprasnic le-a luat doi dintre copii si de atunci traiesc cu teama venirii zapezii. Zapada care ar trebui sa fie un motiv de bucurie pentru copii, acum este un motiv de intristare. Dimineata este o provocare. Lipsa unui venit nu le da posibilitatea celor doi parinti, sa le ofere o hrana sanatoasa, o jucarie, o hanuta frumoasa si ce e mai dureros o educatie. Oamenii ii ocolesc. Parintii simt ca sunt la capatul puterilor. Doar zambetul “printesei” lor le mai da puterea sa lupte.
Am intalnit-o pe Nicola si familia ei in urma unei sesizarii facute la Fundatia Holt de catre autoritatile din protectia copilului. Erau toti inghesuiti in acel cort de parca asteptau sa le vina cineva in ajutor. Am incercat si am reusit sa –i fac sa inteleaga ca sunt oameni valorosi si ca vor reusi sa treca peste aceasta incercare pe care le-o da viata . Si-au recapatat identitatea, ajutati fiind de noi sa-si faca acte de identitate. Le-am oferit alimente, haine, jucarii pentru copii. Autoritatile din comunitate ne-au fost alaturi si o sa ii ajute in continuare pentru a progresa (sa-si faca o casuta, iar copii cei mai mari sa-si gaseasca de lucru). Noi ii vom monitoriza in continuare si ori de cate ori e nevoie vom gasi solutii impreuna pentru o viata decenta si un viitor mai bun pentru “printesa din castelul de folie”
Asistent social - Simona Feldrihan