Povestea lunii decembrie  2007   

“Dreptul la identitate”

“Dreptul la educatie”

conform Declaratiei drepturilor copilului

Daniela impreuna cu cele 3 fetite: Cristina – 12 ani, Ramona-7 ani si Paula –5 ani, locuieste in mediul rural, intr-un cartier marginas, departe de “lumea civilizata” si facila, in conditii grele si chiar improprii cresterii si dezvoltarii copiilor.

Locuinta lor improvizata, compusa dintr-o camera de locuit si un spatiu de depozitare, multifunctional, este intunecoasa si lipsita de confort si facilitati minime, precum iluminat electric sau canalizare. In plus, casuta este construita abuziv, pe un teren al consiliului local, existand riscul permanent de a fi evacuate.

Tanara mama face eforturi mari sa-si asume responsabilitati parentale, luptandu-se ca si mama singura, sa depaseasca multiplele probleme cu care se confrunta aceasta incercata familie. Ea demonstreaza insa a fi responsabila si implicata in viata fetelor, manifesta atasament si preocupare pentru copiii ei si isi doreste mult ca acestea sa aibe un trai decent si un viitor mai luminos.  

Tatal fetitelor le-a parasit imediat dupa nasterea Paulei, de atunci nemanifestand nici o forma de interes fata de situatia acestora, astfel ca, mama, desi coplesita si permanent in criza, a trebuit sa isi gaseasca forta interioara si resurse pentru a suplini lipsa acestuia.

Venitul familiei este sporadic si insuficient acoperirii nevoilor de baza ale familiei, Daniela neavand un serviciu permanent, in limita timpului, prestand munci necalificate, in agricultura si menaj.

Problema cea mai mare a familiei a constituit-o insa, lipsa actelor de identitate ale mamei (datorita unor aspecte legate de domiciliul acesteia si retinerea unor documente de catre fostul partener)) si implicit imposibilitatea declararii nasterii fetitelor, nici pana la acest moment. Astfel, lipsa certificatelor de nastere ale copiilor, le-a limitat, de-a lungul anilor, accesul la exercitarea unor drepturi elementare si firesti, precum: educatie, servicii medicale si sociale.

Nici una dintre cele trei fetite nu a frecventat nici o forma de invatamant, scolar sau prescolar, mama s-a straduit sa le transmita anumite cunostinte, la nivel primar si concret, pentru a suplini acest neajuns, insa lipsa de stimulare si socializare cu copiii de aceasi varsta, au marcat  evolutia psihomotorie a celor trei copii. 

In plus, fetita cea mare, Cristina, demonstreaza atat in aspect si indicatori staturo-ponderali, cat si in dezvoltare anumite probleme. Nu a existat posibilitatea, ca pana in prezent sa fie examinata de catre un specialist, dar este foarte probabil, ca ea sa se confrunte cu afectiuni legate de nutritie sau endocrine, in prezent cantarind aproximativ 110 kg.

Mama este ingrijorata de evolutia ei, de curand se pare ca si Paula are aceasta tendinta, si isi doreste ca imediat dupa obtinerea certificatelor de nastere a fetitelor, sa se implice in realizarea unor investigatii de specialitate. 

De aproximativ 1 an, acest caz se afla in atentia organizatiei Holt, referit de catre reprezentanti ai comunitatii locale, pentru oferirea de servicii specifice programului Family preservation.

Principalul demers l-a reprezentat situatia juridica a copiilor, astfel ca, pentru cele trei fetite s-a inaintat actiune de declarare tardiva, prin intermediul instantei de judecata.

Procedura este extrem de indelungata si complexa, in prezent dosarele sunt finalizate, existand sentinte civile care au admis actiunea mamei, insa din nefericire s-au constatat erori in dispozitivele sentintelor civile, ce au necesitat solicitarea indreptarilor de eroare, in inscrisuri.

In perioada imediat urmatoare, se asteapta rezolvarea acestui aspect, urmand ca in cel mai scurt timp familia sa fie asistata in urmatori pasi ce se impun, pentru obtinerea identitatii copiilor si includerea lor intr-o forma de invatamant.

In aceasta perioada, familia a fost monitorizata si a primit si alte servicii specifice, precum: consiliere, informare, educare, referire catre alte resurse ale comunitatii precum si un ajutor material constand in: alimente de baza, imbracaminte, decontarea unor cheltuieli juridice, etc.  si va ramane in atentia organizatie Holt, atat cat va fi nevoie, oferindu-se servicii, conform planului de consiliere si sprijin.  

Asistent social - Nina Negutu, Constanta

Povestea lunii decembrie  2007  

Speranta la Petelea

Petelea este o localitate situata la cativa km. de Tg-Mures. Aici locuieste familia Maier,formata din 5 persoane:mama,vaduva si cu handicap locomotor, Marinela,de 15ani (fata cea mare),Lenuta,de7 ani si gemenele Denisa si Alexandra, de 3 ani.

Familia traieste intr-o casa saracacioasa,fara apa curenta si electricitate. Doamna Maier isi creste cu greu fetitele,mai ales ca doua dintre ele frecventeaza scoala,cu rezultate foarte bune. Micutele merg si ele la gradinita, iar asta implica costuri foarte mari. Pentru ca scoala reprezinta o prioritate, deseori familia nu are ce sa manance.

Casa in care traieste familia Maier este puternic deteriorata,punand in pericol viata lor. Dupa ce fetitele s-au culcat,deseori mama plange, intrebandu-se ce le va aduce ziua urmatoare. Uneori apeleaza la bunavointa unor vecini mai milosi care inteleg situatia, alteori se jeneaza sa-si mai spuna durerea si necazul. Durerea sufleteasca este mult mai mare decat durerea fizica, cauzata de cele sapte operatii de la picior.

Mirela, fata cea mare, o ajuta pe mama la treburile casei si se implica si in ingrijirea surorilor mai mici. Este insa suparata ca uneori este nevoita sa lipseasca de la scoala, deoarece nu intotdeauna are bani de autobus. Micutele sunt vesele,neintelegand pe deplin tristetea mamei sau a surorii lor mai mare.   

Intr-o zi,cand le-am vizitat, le-am dus in dar o papusica in cosulet bebe. Am fost uimita de felul in care ,fara cuvinte,gemenele si-au impartit darul: atunci cand una tinea papusa,cealalta tinea cosuletul,ca apoi sa schimbe rolurile.Chiar si dulciurile primite le consumau impreuna, oferindu-si una alteia din portia proprie,ca nu cumva sa ramana cealalta cu mai putin. Am fost profund impresionata de ceea ce am vazut, mai ales ca la varsta lor, egoismul este o particularitate de varsta. 

Planul nostru de interventie a cuprins ajutor economic ,constand in pachete cu alimente, consiliere in vederea depasirii situatiilor de criza, consiliere in vederea imbunatatirii abilitatilor parintesti si oferirea de imbracaminte de sezon.Acest ajutor a fost binevenit, insa familia are nevoie de o locuinta sigura.Am facut cunoscut acest caz unor persoane private , cu suflet mare ,sensibilizate de aceasta situatie si,acum,exista colectata suma pentru demararea  lucrarilor de constructie a unei locuinte modeste,dar care sa ofere siguranta. Este nevoie insa de o contributie financiara constanta pentru ca visul acestei familii sa devina realitate. Speranta noastra si a familiei Maier este aceea ca bunatatea nu s-a sfarsit.

Asistent social: Mihaela Tintesan, Mures

Scrisoare de mulţumire

 “Dragă Moş Crăciun,

 Mă grăbesc să-ţi scriu, chiar dacă mai e până la Sărbători, atunci când ar fi trebuit să ne vedem…dar nu mai am de ce să aştept şi vreau să îţi mulţumesc deja că mi-ai îndeplinit singura mea dorinţă din acest an….Îţi mai aduci aminte?

Numele meu este David şi... ţi-am scris mai demult, spunându-ţi că sunt cuminte, că nu fac prea multe pozne, că o ajut pe mami şi am grijă de surioara mea mică şi de frăţiorul meu…Te rugam ca de Crăciun să mi-l aduci înapoi pe tati…care e plecat departe, în locuri pe care eu nu le cunosc şi unde nu pot să ajung pentru că sunt prea mic…tati care a plecat să muncească acolo unde oamenii vorbesc altfel decat noi, spunând cuvinte ciudate, pe care eu nu le înţeleg…

Nu ştiu de ce vrea tati să stea acolo singur, fără noi…surioara mea cea mică nici măcar nu îl cunoaşte…tati nu era aici când s-a născut…frăţiorul meu întreabă în fiecare zi de el…nici măcar eu, care sunt cel mai mare, nu pot să spun sigur că îmi aduc aminte cum arăta…dar toate aceste lucruri nu mai contează….

 Nu ştiu cum ai făcut…se pare că mi-ai citit scrisoarea şi te-ai întâlnit cu tati şi l-ai convins să vină acasă…tocmai am aflat că vine de Crăciun înapoi la noi… 

M-am gândit să îţi scriu repede ca să nu mai pierzi timpul să vii la noi…să mergi la alţi copii, care au nevoie de  tine mai mult decât noi…deşi…poate că nişte bomboane ar fi bune…dar, lasă, că ne aduce tati în curând… 

Îţi mulţumesc din suflet pentru că îl aduci pe tati înapoi ca să fim din nou o familie fericită! De abia aştept Crăciunul….Îmi doresc ca toţi ceilalţi copii să fie la fel de bucuroşi, aşa cum sunt eu…Te iubesc, Moş Crăciun….ştiam eu că pot conta pe tine…..”

Copilul din această poveste are doar 6 ani şi provine dintr-o familie aflată în atenţia Organizaţiei Holt România, Filiala Iaşi. Datorită situaţiei materiale/ financiare precare, tatăl a preferat să plece în străinatate, pentru a face rost de bani şi a asigura un viitor copiilor săi. Mama a apelat la serviciile noastre deoarece nu mai putea face faţă situaţiei, iar cei trei copii erau la risc de a fi abandonaţi.  Prin consiliere şi susţinere financiară, mama a fost ajutată să treacă peste situaţia critică. În plus, tatăl s-a hotărât să se reîntoarcă acasă ca să fie împreună cu familia sa.

Asistent social: Elena Mocanu, Iasi