Holt Romania

FUNDATIA DE CONSULTANTA SI SERVICII SOCIALE PENTRU COPII SI FAMILII

Povestea lunii iunie 2006

Orice copil trebuie sa fie sanatos

pentru a se putea bucura de copilarie

     Gheorghe Madalina-Valentina are aproape noua ani. Ea face parte dintr-o familie cu patru copii, iar dintre acestia Madalina este cea mai mare. Din pacate trei dintre cei patru copii se confrunta cu probleme medicale iar, parintii lor sunt coplesiti de aceasta situatie deoarece nu lucreaza decat tatal copiilor si este retribuit cu salariul minim pe economie.

      Madalina a fost operata de Hernie si de Vegetatii adenoide. Acum fetita se confrunta cu o alta problema medicala: de cateva luni ea nu mai aude bine si pe masura ce timpul trece aceasta problema avanseaza si Madalina isi pierde auzul. Ea aude din ce in ce mai putin si aceasta situatie o pune in mare dificultate atat in viata de zi cu zi, cat si la scoala unde obtine rezultate foarte bune. Ei ii este din ce in ce mai greu sa urmareasca ce se preda la ore. Mama intentioneaza sa mearga cu ea la medic dar situatia lor financiara ii pune in dificultate si tocmai de aceea amana programarea la specialist.

        Dintre fratiorii mai mici doi sunt gemeni si unul dintre acestia, anume Gheorghe Danut intampina aceleasi probleme ca surioara lui Madalina. Mama imi spune ca Danut aude si el din ce in ce mai putin. Ca si in cazul susorii lui se amana programarea la specialist pentru ca banii castigati de tatal copiilor nu ajung nici pentru hrana zilnica.

        Mezinul familiei, Gheorghe Andrei, care are doar trei anisori a fost diagnosticat si el de curand cu Hernie inghinala, si trebuie de asemenea programat la medic Mai mult decat atat, va trebui intervenit chirurgical pentru rezolvarea acestei probleme.

        Parintii asigura armonie in sanul familiei fiind un exemplu pentru cei patru copii. Mama se ocupa cu mare drag de copii, incearca pe cat posibil sa le asigure hrana, ceva hainute si rechizitele scolare pentru Madalina si cei doi frati gemeni ai ei. Ea pune accent si pe aspectul ingrijit al copiilor si al locuintei. Cei mici primesc atentie si afectiune si din partea tatalui cand acesta este acasa.

Avand in vedere situatia grea in care se afla aceasta familie, Fundatia Holt Romania a hotarat sa- i sustina prin servicii specifice precum: consiliere, informare, indrumare, urmarire, acces la resursele comunitare, suport moral si material constand in alimente, haine, medicamente si sustinere financiara pentru realizarea investigatiilor medicale necesare.

O viata perfecta!

“O liniste apastoare...Nu se aude nimic?!...De ce? …de ce nu plange, de ce nu tipa, de ce nu spune ceva?”

Pulsul ii crescu, si mama simtea cum o cuprinde panica. Propriile ganduri parca incepeau sa o azurzeasca. Tipa inauntrul ei si simtea ca nu poate respira.

“Au spus ca o sa fie bine…de ce nu se aude nimic, atunci?!”

O figura blanda s-a apropiat de ea si i-a zambit. A mangaiat-o pe par si i-a spus sa se linisteasca pentru a-I putea explica totul. Vorbele nu o linistea insa pe mama, ci din contra, ii confirmau faptul ca ceva nu e in ordine.

“Copilul meu, unde e copilul meu?...e bine? Traieste?” ochii ei implorau speranta.

“Traieste…..dar…..”

Au trecut 9 ani de-atunci. Figura blanda de atunci o anuntase ca baietelul pe care il nascuse intrase in moarte clinica si era mentinut in viata de niste aparate speciale. I s-au explicat atunci toate consecintele acestui fapt. Isi aminteste partial. Tot ce stia e ca va face orice ca bebelusul ei sa traiasca…A luptat mult pentru Alex, si va mai lupta toata viata ei. A fost diagnosticat cu paralizie cerebrala. Chiar daca nu vorbeste bine, Alex intelege tot.  Nu poate merge, dar sta in sezut. Deseneaza mult, chiar daca face eforturi imense pentru a-si misca mainile. L-a invatat sa zambesca mereu. A vorbit intodeauna calm cu el, i-a explicat multe lucruri, si i-a dat mereu sentimentul de siguranta si dragoste.

Un an mai tarziu de la nasterea lui Alex, a venit pe lume si Florentina. A nascut-o acasa pentru ca i-a fost frica sa mearga la spital. Din fericire, fetita este bine. Acum este eleva in clasa intai si invata foarte bine. Alex o iubeste foarte mult si se bucura cand sora lui vine de la scoala. Se joaca impreuna dupa ce Florentina isi termina temele.

Mama e fericita. A invatat in toti acesti ani sa nu se mai intrebe “De ce Alex”. Acum stie ca Alex are rolul lui pe lume si pentru ea, el este…perfect. El este micul ei print. De doua ori pe saptamana il duce la sedintele de kinetoterapie, si se bucura si de cele mai mici progrese pe care le face. Mama stie in sufletul ei, ca oferindu-I multa dragoste si cu  rabdare…. Alex isi va reveni.

Alex a invatat-o sa pretuiasca adevaratele lucruri importante in viata. Isi aduce aminte, cand era mereu nemultumita, cand….vroia  viata perfecta.

Acum abia asteapta seara, pentru a le citi copiilor povestea de noapte buna. Astepta sedintele de kinetoterapie pentru a vedea speranta din ochii lui Alex. Astepta vara, pentru ca Alex sa se bucure de mai mult soare si sa il ia cu ea in gradina. Asteapta dimineata pentru o noua zi in care Alex va mai invata ceva.

Acum, viata ei este……perfecta. Pentru ca are dragoste, speranta, multumire in suflet si un motiv intemeiat pentru a trai.

Familia a fost luata in evidenta Organizatiei Holt in luna martie 2007.  Pentru ca cheltuielile necesare cu  tratamentul lui Alexandru sunt foarte mari, familia se desxcurca greu. Mama este angajata ca asistent personal pentru Alex in timp ce tatal lucreaza cu ziua. Familia locuieste in casa bunicilor paterni care au decedat. Este formata din doua camere si un hol. Langa casa se afla o gradina pe care parintii cultiva zarzavaturi. Relatia parintilor este una armonioasa si intreptata spre ingrijirea copiilor. Luna aceasta familia a fost sprijinita cu alimente si produse de igiena.

Povestea lunii iunie 2006

BUCURIA DE A MERGE

De câte ori v-aţi gândit ce bucurie mare este să poţi merge cu propriile picioare? Probabil ni se pare normal acest lucru şi prea puţin ne preocupă faptul că în fiecare zi parcurgem distanţe mai mari sau mai mici, deseori fără a conştientiza această binecuvântare.

            La marginea unui sat, cu nume frumos, se află căsuţa unei familii în care trei dintre membrii ei nu se pot bucura de darul acesta: mersul. Tatăl a transmis la două dintre fetiţe această neputinţă şi este deosebit de trist. Tereza şi Mândra sunt două fetiţe drăgălaşe şi prietenoase, chiar dacă nu se pot deplasa decât cu foarte mare greutate şi pe distanţe foarte scurte (în jurul casei); asta nu le împiedică să zâmbească. Şi-ar dori să meargă la şcoală, însă acesta este un vis greu de realizat, deoarece locuiesc departe de şcoală şi ele nu se pot deplasa. Familia, formată din şapte persoane, este deosebit de săracă, iar condiţiile de locuit sunt precare. Casa din pământ are acoperişul puternic deteriorat. În singura cameră, au două paturi, în care cu greu pot dormi doi adulţi şi cinci copii. Locuinţa nu este dotată cu electricitate şi apă curentă. Mama este cea care merge în pădure după lemne; tot ea e cea care le taie în bucăţi pentru a face focul. Soba mică este improprie pentru gătit şi încălzit, astfel că în casă totul este înegrit de fum. În astfel de condiţii, familia se luptă să supravieţuiască: iarna, frigului îngrozitor; vara, căldurii înnăbuşitoare (sufocantă). Deşi condiţiile existenţiale sunt foarte grele, cea mai mare dorinţă a tatălui şi a fetiţelor este să poată să se deplaseze. Aceasta ar fi bucuria lor cea mai mare. Atunci ar putea să facă tot ceea ce în acest moment este doar un vis: să meargă la şcoală, să se joace şi să comunice cu alţi copii. Toată familia speră ca micuţul Dumitru, ultimul născut, în vârstă de cinci luni, să nu moştenească această neputinţă.

            Zâmbetele lor pline de speranţă încurajează, dar pot să ne dea şi o lecţie: cât de mult apreciem ceea ce avem şi ... cum folosim ceea ce avem?

Arhiva : 2006 / 2007 /