Holt Romania

FUNDATIA DE CONSULTANTA SI SERVICII SOCIALE PENTRU COPII SI FAMILII

Holt Romaniaistoricechipaprograme si serviciiproiecte in derularepublicatiicontactnoutatipovesti de cazpozeFormare

 

 

Povestea lunii septembrie  2006                                                           

“Fetita cu chip de papusa”

 

             Am cunoscut-o pe Sinen si pe tinerii ei parinti intr-o zi friguroasa de februarie…

            Probabil ca pentru mult timp, mintea si sufletul meu vor pastra acele imagini tulburatoare…

            Am crezut ca stiu cum e sau ca imi pot imagina saracia, mizeria, durerea… Dar pasind in casa in care micuta Sinen si parintii ei isi duc existenta, am inteles ca viata poate fi mai mult decat mizera si neinduratoare.

 

            Frigul, foamea, lipsa apei si a luminii curente au transformat existenta acestei familii intr-o continua si nedreapta lupta. Noaptea vine ca o alinare a durerii prin somn si uitare si cu promisiunea visului ca intr-o dimineata lupta va inceta, va rasari soarele si fiecare zi va fi o minunata poveste…Dimineata este cruda insa; spulbera visul de noapte si urcusul incepe din nou…

Cei doi parinti, mult prea tineri si lipsiti de experienta, au momentele lor de renuntare, de capitulare, dar privirea inocenta a fetitei lor le da puterea de a merge mai departe…

            Mai mult decat orice ii doare faptul ca nu pot oferi copilului lor o copilarie fericita, hainute frumoase, hrana sanatoasa si ceea ce niciunui copil nu ar trebui sa-I lipseasca: jucarii.

            Poate parea incredibil, dar degetele micutei Sinen nu au mangaiat vreodata o jucarie… Simturile ei nu s-au bucurat de acest minunat dar al copilariei…

            Fetita cu chip de papusa nu a avut niciodata o papusa… De ce?!…

Si totusi, ochii copilului, uneori tristi, alteori cu sclipiri jucause, isi pastreaza candoarea… Privindu-i, buzele murmura involuntar acelasi obsesiv “de ce?”…

Lipsiti de orice sprijin si impovarati de greutati, parintii lui Sinen au solicitat sprijinul Fundatiei Holt Romania. De atunci, in viata lor s-au produs schimbari pozitive, au devenit mai optimisti si mai motivati in efoturile pe care le fac pentru a avea o viata mai frumoasa. Asistentul social a fost alaturi de ei, le-a oferit sprijin moral si economic (alimente, hainute, pampers), astfel ca o parte din dificultati au fost depasite. Si, in plus, Sinen a primit in dar prima papusa…

 

Social worker: Loredana TURICEANU

 

Povestea lunii septembrie 2006        

GRIJILE COPILARIEI

  

La 10 ani esti un copil. Psihologii, asistentii sociali, profesorii, parintii, adultii, statisticile sunt de acord cu acest lucru. La 10 ani traiesti un din cele mai frumoase si

exuberante perioade ale vietii, copilaria.

3

La varsta copilariei un copil ar trebui sa fie preocupat de scoala, de rezolvarea temelor pentru a doua zi,  ar trebui sa viseze la eroii din de cartile de povesti, sa rada si sa discute complice si nevinovat cu prietenii despre colegul sau colega care iti place, sa-si faca griji ca pentru daca hainele lui au culoarea care este la moda, sa se joace si sa se bucure de jucarii si cadouri.

Grijile pentru faptul ca nu ai suficienti bani pentru mancare si haine, ca nu sunt lemne si ca la iarna va fi frig in casa, ca mama si bunica se cearta mereu din cauza lipsurilor, ca bunica se poate supara din nou si te poate alunga din casa si nu vei avea unde sa stai, ca mama se gandeste sa o paraseasca pe sora ta de cateva zile in maternitate si ca poate se gandesc sa te indeparteze si pe tine de langa ea; nu ar trebui sa bantuie mintea unui copil cand ai 10 ani, sunt grijile adultilor.

Iuliana are 10 ani, merge la scoala, ii place sa invete, are prietene cu care se joaca, rade si discuta lucruri ca intre fete. Iuliana este o fetita blonda, delicata,zambetul ei este al unui copil care se bucura de copilarie. Iuliana isi sfatuieste mama cum trebuie sa se poarte cu bunica pentru ca discutia sa nu se termine cu o cearta, stie ce cumparaturi trebuie facute pentru casa si unde sunt preturile mai bune, isi face griji pentru viitorul si unitatea familiei.

Iuliana locuieste cu mama ei, cu bunica si sora ei de 2 luni. Mama Iulianei lucreaza cu ziua, iar bunica este pesionara. Situatia materiala si financiara a familiei este dificila, iar lipsurile materiale genereaza conflicte intre mama si bunica fetitei. S-a intamplat ca bunica sa-si alunge fata si nepoata de acasa. Mama Iulianei a solicitat sprijinul asistentului social al Organizatiei Holt Iasi pentru a-si imbunatatii viata. Prin consiliere si sustinere economica, situatia in familia Iulianei s-a imbunatatit. Iuliana este impreuna cu toate persoanele dragi, cu mama, cu bunica si cu sora ei, relatiile din mama si bunica fetitei sunt mai bune, iar fetita poate sa se preocupe mai mult de grijile copilariei.

 

Asistent social - Iuliana ZAGAN

 

Povestea lunii septembrie 2006                    

                                         

Un viitor incert 

 

                 Ma numesc Szilard si am 6 luni. Locuiesc impreuna cu parintii si fratii mei  intr-o camera inchiriata de la Primarie. Am un frate geaman, pe nume Norbert, inca doua surori si un frate.

                  La prima vedere s-ar spune ca ne merge bine, dar in realitate nu e asa. Mama lipseste des de acasa, eu si fratii mei simtindu-i lipsa foarte mult. Eu sunt prea mic ca sa stiu ce sa intampla, dar tata si fratii mei stiu. Mama mea e grav bolnava cu inima, tot timpul trebuie chemata salvarea. De cand ne-a nascut, pe mine si fratele meu, mama a avut doua infarcte. Si totusi asa bolnava cum e are mare grija de noi. Ea nu poate lucra, iar tata presteaza munci ocazionale la concetateni. De multe ori nu ne ajung banii si pentru mancare.

                Tatalui meu i-a expirat buletinul si nu isi poate face unul nou pentru ca nu avem un domiciliu stabil. Fara buletin nu il angajeaza nimeni. Din aceasta camera inchiriata riscam sa fim evacuati pentru ca nu intotdeauna avem bani sa o platim. Si acest lucru se intampla pentru ca parintii nostrii trebuie sa aleaga sa ne cumpere mancare si nu sa plateasca chiria din banii pe care i-au adunat.

               Sunt fericit pentru ca am parinti care ma iubesc foarte mult si lupta ca eu si fratii mei sa avem un loc unde dormi. Cu toate acestea parintii mei au reusit sa-mi trimita fratii la scoala.

               A venit la noi o doamna de la o fundatie spunand ca ea ar vrea sa ne ajute. A aflat de noi de la oamenii draguti care au salvat-o pe mama.A povestit mult cu mama, eu nu stiu despre ce pentru ca sunt prea mic ca sa inteleg. Dupa un timp doamna a plecat si s-a intors cu mancare, haine si jucarii pentru noi. Parintii mei s-au bucurat foarte mult. De cand ne-a vizitat doamna de la fundatie mama e vesela si are speranta ca vom trece cu bine de iarna care vine in curand si ca ne vom descurca in viitor.

              Mi-e teama ca va veni o zi cand mama mea va pleca din nou cu salvarea si nu se va mai intoarce.

                                                          Asistent social - Kamelia Borsa

 
 

Arhiva : 2006 / 2007 /