|
Povestea lunii iunie 2007
O
noua sansa
 Micutul
Done Marian-Daniel s-a
nascut la data de
27.09.2006 in spitalul Mun. Medgida. Mama copilului are 19
ani iar tatal 26 ani. Copilul s-a nascut cu probleme
medicale, a fost diagnosticat cu
cheilognatopalatoschizis (gura de lup). El nu se poate
alimenta decat cu lapte la biberon. Situatia materiala a
familiei este precara, mama are 19 ani nu are nici o sursa
de venit material sau financiar, iar tatal baiatului
munceste cu ziua prestand servicii necalificate in
agricultura. Parintii si copilul locuiesc cu bunica paterna
in comuna Mircea Voda, singura sursa de venit financiar,
stabil, fiind ajutorul social.
Situatia
materiala precara si mai ales boala copilului sunt factorii
de risc care au pus mama si copilul in situatie de criza.
Cheilognatopalatoschizis (gura de lup) constă în asocierea
buzei de iepure cu despicătura velo-palatină. Se
caracterizează prin despicătura paramediană (uni- sau
bilaterală) a buzei superioare a maxilarului superior şi a
palatului dur.
Această anomalie
congenitală are o serie întreagă de consecinţe nefaste:
-consecinţe de
ordin estetic;
-consecinţe de
ordin stomatologic: se constată o perturbare a evoluţiei
dentiţiei implantate pe marginile gingivale;
-consecinţe de
ordin fonetic: gura de lup determină modificarea vocii şi
frecvent vocea nazală persistă şi după corectarea
chirurgicală;
-consecinţe de
ordin nutriţional: din cauza dificultăţilor de alimentaţie,
malnutriţia se poate instala cu rapiditate.
Tratamentul
chirurgical se efectuează în doi timpi. Primul timp se
efectuează la vârsta de 5-6 luni şi constă în cheiloplastie,
iar al doilea timp constă în urano-stafilorafie şi se
efectuează la vârsta de 12 luni. În cazul în care nu se
obţin rezultatele scontate se pot practica intervenţii
corectoare de ordin estetic care vizează piramida nazală, în
jurul vârstei de 9-10 ani sau faringoplastia, la vârsta de
12-14 luni.
 Tratamentul
acestor copii este unul în echipă şi de lungă durată, în
cazul acestora, fiecare specialitate (pediatrul, chirurgul
plastician, stomatologul pediatru, oto-rino-laringologul,
logopedul, psihologul şi psihiatrul pediatric) având un rol
bine definit.
Marian a
implinit in martie sase luni si a avut loc prima
interventie cirurgicala.
Am lucrat cu mama
si cu bunica paterna, am oferit consiliere, informare, am
identificat si accesat resurse comunitare pentru a obtine
informatile necesare si pentru a contacta un medic
specialist. Am sustinut familia moral si material (alimente,
pampersi, bani pentru transport si o suma de bani, stransa
din donatii pentru interventia chirurgicala). Mama si
copilul au in continuare nevoie de sustinere materiala
pentru a se putea deplasa la medic specialist pentru
examinare, programare si pentru cea de a doua interventie
chirurgicala. Fiti alaturi de acest micut si familia sa si
oferitii sansa de a se bucura de copilarie.
Asistent Social Holt
Margareta
Marin,
Medgidia
Ochii unui copil
 Am
cunoscut-o pe Mihaela într-o zi frumoasă de toamnă târzie.
Era în prima parte a zilei când am intrat într-o curte mică,
cu locuinţe mici de jur împrejur. Curtea era goală. Din case
răzbăteau doar voci de adulţi. Am bătut la uşa familei
Mihaelei. Am intrat într-o cameră întunecoasă şi foarte
sărăcăcioasă. In lumina difuză am văzut
nişte ochi mari de copil care mă priveau cu nedumerire. Am
privit-o şi i-am zâmbit. Mi-a răspuns cu o privire
înrebătoare “Cine eşti tu?” Atunci mi-am dorit să pot să-i
explic, pe înţelesul ei cine sunt şi
ce caut acolo. În schimb i-am spus “Eu sunt Ada. Pe tine cum
te cheamă?” M-a privit lung şi mi-a răspuns într-un târziu
“Ela”.
 Incercaţi
să vă imaginaţi un copil de doi ani Dacă aţi avut propri
dumneavoastră copii, cel mai probabil vă amintiţi că a fost
o perioadă foarte provocatoare pentru dumneavoastră, cu un
copil energic, neastâmpărat, zgomotos, care deschidea toate
sertarele, dorea toate lucrurile cu care nu avea voie să se
joace, cădea, se mai lovea, plângea, iar când obosea (mult
mai târziu decât v-aţi fi aşteptat) se cuibărea în braţele
dumneavoastră şi aştepta să fie îmbăiat, îmbrăţişat şi să i
se citească.
Aşa mi-aş fi dorit să fie şi Mihaela.
Aşteptam ca din clipă în clipă să se ridice din patul
sărăcăcios şi să scoată de undeva o jucărie poate nu tocmai
nouă sau completă, eventual nişte obiecte care să o
înlocuiască şi să înceapă să se joace, pentru ca apoi să îi
spună sau să îi ceară mamei sale ceva chiar dacă noi stăteam
de vorbă ... Mă uitam din când în când spre ea şi îi vedeam
ochii mari şi, cred eu, mult prea serioşi ... sau poate
trişti? După o vreme în care a stat fără să facă altceva
decât să privească i-a cerut mamei sale să o ia în braţe. Un
copil de doi ani care să stea aproape nemişcat două ore!
M-am gândit că unii părinţi şi-ar putea dori asta ... Eu
mi-aş dori ca Mihaela să o zbughească în curtea mică şi
neîngrijită şi să vină în casă cu un “trofeu”: o pietricică,
o frunză, poate o jucărie abandonată cândva ... de cineva
...
Disperată, mama Mihaelei, singurul
întreţinător al Mihaelei şi a celor trei fraţi ai acesteia,
a solicitat sprijinul Fundaţiei Holt România. De atunci în
viaţa lor s-au schimbat multe lucruri: unul din fraţii mai
mari care avea probleme emoţionale a fost îndrumat spre
consiliere, mama a fost consiliată şi i s-a oferit sprijin
în colaborarea cu învăţătoarea fiului său, mama şi-a găsit
un loc de muncă, în croitorie, iar un alt frate al Mihaelei
a fost sprijinit pentru a fi consultat de un medic
specialist oftalmolog.
Veţi întreba « Dar ce s-a întâmplat cu
Mihaela ? » Vă voi răspunde : In
privirea Mihaelei s-a aprins o scânteie.
Asistent social,
Ada Diana GABOR, Mureş
ÎN MIJLOCUL VERII
 Firul
de apă străbate lin inima câmpului. Păsările se scaldă
vesele în apele limpezi ale râului, iar mânjii zburdă liberi
pe iarba verde...De sus, soarele fierbinte priveşte toropit
de căldură piesajul mirific...
Câmpul se termină acolo unde încep casele de
ţară. Iar prima casă are o curte frumoasă, îngrijită, cu
verdeaţă şi flori, dar mai ales, însufleţită de glasuri
vesele de copii. În mijlocul curţii, doi copii frumoşi se
joacă, trăgând după ei o bicicletă de jucărie. Mirosul de
pâine coaptă îl face pe Ştefan Maximilian, cel mai mic
dintre copii, să strige: “Mama....mi-e foame!!!”La scurt
timp, în pragul casei apare o femeie bătrână, cu chip senin
şi privire blândă, mişcându-se încet, atât cât o ţin
puterile. Ţine în mâini pâinea aburindă, abia scoasă din
cuptor. Ea este mama. De fapt, bunica celor
doi copii, dar Ştefan Maximilian şi fratele său doar pe ea o
ştiu de mamă....Pentru că ea le coace pâine, ea le este
alături când îi doare ceva, ea se joacă cu ei şi tot ea îi
ceartă uneori când fac năzbâtii...
Chipul adevaratei lor mame şi-l amintesc cu
greu. Ştefan Maximilian ştie despre ea că este frumoasă şi
zâmbitoare. Se îmbracă frumos şi atrage privirile oamenilor.
Dar tot despre ea, copilul mai ştie că niciodată nu a stat
alături de el când a avut nevoie. Atunci când lacrimile îi
brazdau obrajii, iar mâinile sale căutau alte mâini calde
care să-l liniştească, el nu a găsit decât braţele bunicii
sau ale tatălui său. Niciodată braţele mamei...
 Parintii
lui Stefan Maximilian au fost casatoriti timp de 6 ani si au
impreuna 2 copii. Anul trecut, ei au divortat si ambii copii
au fost incredintati spre crestere mamei. Aceasta însă a
ales să-şi trăiască viaţa alături de un alt bărbat şi a
plecat împreună cu acesta din ţară, abandonându-şi copiii.
Împovărat de griji, tatăl lui Ştefan Maximilian a decis
să-şi crească copiii, oricât de greu i-ar fi. Din fericire,
cu multă dragoste în suflet, bunicii paterni ai copiilor
sunt hotărâţi să-i ajute, oferindu-le adăpost şi hrană, dar
veniturile financiare sunt insuficiente pentru un trai
decent. Prin consiliere, sprijin moral si sustinere
economica, asistentul social al Organizatiei Holt ajuta
familia sa depaseasca situatia de criza, pentru ca Ştefan
Maximilian şi fratele său să rămână împreună, alături de
tatăl şi bunicii lor...în curtea frumoasă, cu verdeaţă şi
flori, însufleţită mereu de glasurile lor vesele.
Asistent social - Diana DUMITRIU, Iaşi
|
